ARTA SI VIN   Crama Oprisor

O istorie neîntreruptã şi incontestabilã fundamenteazã consangvinitatea artei şi a vinului, vãdind o legãturã profundã, inextricabilã, la toate nivelurile, de la cele mai profunde şi mai subtile emoţii, pânã la lucrurile ce pot fi cunoscute prin simţuri. 
Se pot ţine dizertaţii nesfârşite despre credinţã, bacante, genii, creaţie, poezie, sfinţi şi demoni, despre felul în care arta şi vinul se intersecteazã în momente cheie ale istoriei – globale sau personale. 
Aceste rânduri nu sunt însã dedicate nici excursului istoric, nici rememorãrii simbolisticii antropologice. Dorim doar sã spunem lumii povestea despre o întâlnire miraculoasã dintre oameni, un pãmânt cum nu mai existã nicãieri, dragoste şi o infinitã dorinţã de a fi în fiecare zi mai buni decât în ziua precedentã. 
Am început sã scriem aceastã poveste din clipa în care s-au nãscut primele vinuri neîncadrabile în categoriile pe care piaţa le consacrase. Vinuri care vorbesc dincolo de arome, buchet şi gust, vinuri care se adreseazã în mai mare mãsurã inimii şi minţii, licori atât de bogate în nuanţe şi expresii, cu atâtea fire diferite împletite într-o armonie desãvârşitã, încât nu puteau fi puse, pur şi simplu, alãturi de alte sticle prãfuite prin rafturi.
Existã un prag, dincolo de care orice este produs de mâna omului iese din categoria funcţionalului şi intrã în categoria artei, fie cã este vorba de complicaţiile orologeriei, de decoraţiunile arhitectonice, de rafinamentul unei tapiţerii sau de gustul unui vin. Ceea ce urma sã fie ceas, casã, fotoliu sau licoare de consum se ridicã mai presus de sine şi, fãrã a se exclude ca obiect, îşi arogã un statut simbolic. Devine obiect cultural, imposibil de replicat, adus în faţa lumii ca unicat sau în ediţii limitate. 
Vinul ridicat la rang de artã s-a asociat în mod natural cu artele plastice. Ne-am unit destinul de oameni-reper ai acestei lumi, pentru a putea lansa un proiect fãrã precedent, care ne leagã intim vinul de desen, picturã, sculpturã şi fotografie.

Erotikon

Prima noastrã ediţie limitatã de

Erotikon Merlot
Aşa cum spune şi eticheta sa, Merlot-ul este unul dintre soiurile care pot produce cele mai mari variaţii de aromã şi gust, de la un petec de pãmânt la altul sau de la un an la altul. Capul care se întoarce în pântec – inversiune, reflexivitate a stãnescianului

Erotikon Shiraz
Eticheta emanã sexualitate brutã, exces pânã la limita uitãrii de sine – materializat în metamorfoze, în redimensionarea pãrţilor care contribuie în experienţã, pâna la reproducerea alteratã a homunculilor senzitivi. Este un act generic, pur, evident şi incontestabil, petrecut în afara lumii – nu împotriva ei, aşa cum s-au ridicat voci, nu în ascunzişuri întunecate ci, ca orice act pur, direct la nivelul cortexului.
Povestea celor douã personaje din rase diferite (roşul şi albastrul) pare a fi povestea de dragoste dintre soiul Shiraz şi pãmântul de la Oprişor. Dragoste la prima vedere, cu fructe explozive. Expresia pe care Shiraz-ul a dezvoltat-o aici a depãşit orice aşteptãri. Rotund şi catifelat, şi totuşi puternic, aproape atletic, acest vin valseazã în cerc, trecând de la atacuri ascuţite la o corpolenţã liniştitoare, de la condiment şi tabac la toval şi cacao, de la dulceţuri moi de zmeurã la marmelade solide şi cireşe negre. Anii trecuţi de la recoltã (2007) au aşezat totul în coerenţã, fãrã a cãdea în liniaritate. Acest vin nu

Erotikon Cabernet Sauvignon
Cabernet-ul Erotikon a fost singurul vin care, cu aura sa imperialã, putea fi considerat drept

Fragmentarium

Povestea spune cã un mare împãrat chinez i-a cerut unui pictor sã-i deseneze cei mai frumoşi dragoni vãzuţi vreodatã. Plãtit cu o sumã enormã, dupã ani de studiu, pictorul vine la castel şi traseazã douã linii – una galbenã şi alta verde – de o parte şi de alta a tronului. Împãratul îl condamnã la moarte însã, înainte ca sentinţa sã fie executatã, este convins de un vis sã viziteze peştera în care muncise pictorul. Ajuns acolo, gãseşte încã de la intrare cei mai minunaţi dragoni pictaţi vreodatã şi îi vede simplificându-se, reducându-se la esenţã, dupã fiecare sãptãmânã de studiu a maestrului. Pictorul este eliberat şi plãtit totodatã regeşte.
În povestea Fragmentarium nu este vorba nici de comori împãrãteşti, nici de sentinţe crude, însã este vorba de aceeaşi simplitate profundã pe care etichetele semnate de maestrul Sorin Ilfoveanu o aduc în faţa privitorului. Demersul memorialistic susţinut în ciclul de desene Fragmentarium surprinde momente cheie ale existenţei umane, cu personaje rupte din orice context de relaţionare interpersonalã şi obligate sã priveascã spre lumea dinlãuntru, amintind cã omul este de fiecare datã singur în faţa marilor adevãruri. A fost nevoie de decenii pentru ca personajele profesorului şi creatorului de şcoalã Sorin Ilfoveanu sã ajungã sã-şi povesteascã cele mai importante clipe din viaţã în câteva linii, un unghi sau prin prestaţia unui auxiliar magic – pasãrea, pisica, instrumentul muzical.

Ca organism viu, vinul nu are de douã ori aceeaşi expresie, resorturile sale interne dictând perioade de evoluţie, de stagnare, de integrare sau dezintegrare. La fel ca râul lui Heraclit, în care nu te poţi scãlda de douã ori, fiecare înghiţiturã este infinitezimal deosebitã de cealaltã. Pentru cei care iubesc şi înţeleg vinul, Fragmentarium a fost creat astfel încât sã permitã pauze lungi, de la şase luni la câţiva ani, între cele patru sticle care compun colecţia. 
La începutul verii lui 2010, Fragmentarium încã mai pãstreazã elemente de vin tânãr, deşi complexitatea nereţinutã îi trãdeazã un pic vârsta. Nãscut din combinarea aproape alchimicã de Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz şi Pinot Noir, vinul ordoneazã zeci de nuanţe, de la cele închise, ierboase, discret pãmântoase şi un strop afumate, la tonuri înalte de condiment, într-un ansamblu dominat de un corp central puternic, rotund, cu izuri de cafea, cacao, mure şi coacãze, dublate de uşoare senzaţii dulci. Un atac puternic, un corp atletic încã şi un postgust colosal, lung şi armonios aşazã fãrã ezitare acest vin în rândul vinurilor cu putere mare de învechire, putând fi bãut oricând, de astãzi şi pânã înspre 2020.

Nenumita

A doua linie nãscutã din colaborarea dintre Crama Oprişor şi Ciprian Paleologu a fost un experiment dublu, pe care cu bucurie am constatat cã mulţi dintre iubitorii vinului l-au acceptat fãrã ezitare. Pe de o parte, povestea vinului este cã acest vin nu are o poveste fixã, prestabilitã. Ciprian Paleologu a creat trei personaje – Femeia, Copilul şi Fiara – cãrora le-a dat drumul în lume, în patru ipostaze, pentru ca oricine le întâlneşte sã le scrie propria poveste. Dacã Adam se aşeza desupra necuvântãtoarelor dându-le nume (şi cãpãtând astfel un ascendent asupra lor), cele trei personaje ale lui Paleologu rãmân generice. Sunt ingrediente care, prin universalitatea lor, descriu toate basmele scrise vreodatã, fãrã a arãta cu degetul spre nici unul dintre acestea.
Pe de altã parte, libertatea maximã a celui care ajunge în posesia unei asemenea cutii, cuprinzând toate cele patru etichete, nu stã doar în dreptul (obligaţia) de a scrie propria poveste, ci şi în posibilitatea de a-i imagina un nume. Nenumita este mai mult decât un joc, este cererea cuvântului sacru, a parolei care delimiteazã lumea sensibilã (cognoscibilã prin simţuri) de cea a fantasmei, a mitului, a nostalgiei timpurilor în care oamenii puteau trãi în şi din basm. Nenumita, în sine, creeazã reflexul de a da nume, iar a da nume înseamnã a face distincţia, a separa, a compara, a da viaţã. A imagina un nume pentru acest vin înseamnã a ţi-l apropia şi apropria. Înseamnã sã descoperi un dialog între propriul sine şi profunzimile şi expresiile acestei poţiuni magice, lãsându-te în voia energiilor pe care Mitul le descãtuşeazã în fiecare om.
Esenţa acestui experiment este rezumatã în certificatul de autenticitate ce însoţeşte fiecare cutie Nenumita astfel: Tot ceea ce vei gândi despre minunãţiile din aceastã cutie este de nepus la îndoialã, este de împãrtãşit cu alte persoane apropiate ţie şi mai ales este de pãstrat cu sfinţenie (…). Uitã-te cu atenţie la poveştile de pe etichete, încearcã sã le înţelegi, sã iei parte tu însuţi la ele, sã fii pe rând fiara, copilul şi femeia….

Shiraz, Cabernet Sauvignon, Merlot şi Pinot Noir. Aceleaşi soiuri care au creat Fragmentarium, însã în alte proporţii, cu altã intenţie şi altã perspectivã. În loc de vin de meditaţie, Nenumita propune vin pentru deliruri cosmogonice. Este imposibil sã te apropii de o asemenea sticlã şi sã nu cazi pradã tentaţiei jocului propus: sã creezi propriul basm. Gustul în sine spune o poveste interminabilã, care cere mereu mai multã atenţie, mai multã aprofundare. La fiecare picãturã gustatã, vinul mai dezvãluie ceva, o nuanţã nouã se ridicã, acoperind ceea ce pãrea dominant cu doar o clipã înainte. Un parcurs olfactiv de întindere şi un complex gustativ zdrobitor, ca un alai de personaje din 1001 de nopţi sau ca un carnaval veneţian în care nu descoperi douã mãşti identice.
De la fructul brut, zemos – mai ales cireşe, cireşe negre şi vişine, se trece subtil spre mieji din dulceaţa de caise, izuri de nucã şi peltea de afine, cu apariţii subite şi meteorice de nuanţe de mentã şi eucalipt, totul învãluit într-o aromã sângerie, neguroasã, greu de definit, însã uşor de simţit şi recunoscut. Turnat în pahar, vinul îşi vorbeşte povestea mai bine de o orã, în trohei epopeici, fãrã sã oboseascã, însã, auditoriul. Dimpotrivã, pe mãsurã ce se deschide, nuanţele reconfortante de mentã şi fructe proaspete devin tot mai puternice, ţinând interlocutorul captiv al poveştii pânã la nivelul la care se poate spune cã lumina adânceşte misterul.

Cutia Paleologu

Cel mai complex concept artistic lansat pânã acum pe piaţa vinului şi cel mai bahic demers din lumea artelor – aşa ar putea rezumatã lansarea Cutiei Paleologu, un punct culminant în ceea ce înseamnã relaţia dintre artã şi vin. În acest proiect, arta şi vinul nu mai sunt separate, ci pãrţi ale unui întreg. Arta ESTE vin, iar Vinul ESTE artã.
Cutia Paleologu este ciocanul unuia dintre homunculii artistului (botezat Hammer-man), obiect de artã expus în cadrul expoziţiei Traumatic Area ca parte integrantã a unui univers de indivizi decerebraţi, mancurtizaţi, actori şi promotori ai traumei, un loc în care fiecare este silit sã-şi asume partea sa de vinã pentru imperfecţiunile lumii. 
Traumatic Area – Cutia Paleologu reprezintã a V-a etapã din Proiectul Uman, un plan de anvergurã alcãtuit din 24 de etape (câte una la fiecare doi ani), la finalul cãrora va fi dat în folosinţã Omodromul, rezultat al muncii Institutului de Cercetãri Corective. Toţi cei care vor intra în Omodrom vor ieşi corectaţi, curãţaţi de lãcomie, urã, lene, mândrie şi alte nevolnicii, dupã cum explicã şi caietul expoziţiei.
Evident, ţinta unui asemenea proiect nu este Omodromul în sine, ci Omul perfect, readus în starea inocenţei şi curãţeniei paradisiace. Perfecţiunea ca ţintã este, fãrã îndoialã, o utopie, însã - pentru cã nu conteazã destinaţia, ci drumul – paşii fãcuţi spre o asemenea ţintã nu pot aduce decât noi şi noi îmbunãtãţiri, o evoluţie permanentã, o reaşezare şi redefinire a fiecãrui moment astfel încât progresul sã devinã plauzibil. 
Existã, la aceastã orã, 3.862 de sticle care ar putea ajunge la iubitorii de vin. Între acestea, existã 33 de cutii-ciocan, conţinând 6 sticle magnum şi o sticlã dublu-magnum, dedicate polaritãţilor care ne marcheazã astãzi existenţa: tinereţe – bãtrâneţe, putere – slãbiciune etc. Aceste cutii vor circula prin lume în virtutea unui destin propriu, alegându-şi singure destinatarii. Fiecare dintre ele poartã un desen original, o digigrafie şi o prismã-cheie. Dacã se va întâmpla vreodatã ca aceste cutii sã se întâlneascã, ele vor scrie o nouã poveste…

Hammer-man se prezintã la datorie şi te loveşte cu ciocanul în frunte cât poate de tare. Este singura explicaţie plauzibilã pentru atacul brutal şi nãucitor acestui vin, care debuteazã cu senzaţiile tari dobândite din Cabernet Sauvignon şi Dornfelder. Însã, la fel cum Institutul de Cercetãri Corective va izbuti sã cureţe omul de poverile neomeniei, Feteasca Neagrã şi Shiraz-ul intervin destul de repede, pentru a vindeca şocul iniţial şi pentru a corecta manifestãrile abuzive ale celor doi grei. Dupã câteva înghiţituri (este imposibil sã apreciezi întregul dintr-o singurã încercare), menite sã modifice probabil palierele liminale ale percepţiei, vinul se redefineşte, se recompune, fragmentele se ordoneazã coerent, ca piesele unui puzzle. Se nasc fructe negre de pãdure, ceaiuri negre şi cireşe negre. În urmãtorul pas, aceste senzaţii întunecate se învelesc într-o urmã de prunã afumatã, care conferã catifelare şi senzaţii caramelizate, pentru ca finalul sã concentreze într-o logicã internã perfectã ciocolatã neagrã şi cacao purã, cu vagi senzaţii glicerice, într-un postgust lung, cu foarte puţine, dar foarte expresive urme de condiment.

Sherpium

Erotism, rafinament şi senzualitate, pierdere în sine şi în cel de lângã. Sherpium (pronunţat serpium) este colecţia propusã de Cristina Garabeţanu ca excurs în tainele celui mai mare mister al lumii: femeia. Linia propusã este graniţa dintre vulgar şi senzual, dintre carnal şi spiritual, o permanentã oscilaţie între rãzvrãtita Lilith şi soţia Eva (cine a fãcut mai mult bine? Cine a fãcut mai mult rãu?).
Tema tentaţiei este cuprinsã, pe jumãtate vizibilã, pe jumãtate ascunsã, în nume: Sherpium este rezultatul combinaţiei dintre ser, şarpe şi opium. O poţiune care vindecã şi farmecã, tot aşa cum şarpele poate oferi un mãr împreunã cu damnarea veşnicã sau poate picura venin tãmãduitor în cupa lui Asclepios, readucând morţii la viaţã şi tãmãduind incurabilii. Totul învãluit în întunericul pãtruns de fum de opium, cel care trebuie sã fie întotdeauna mai mult. 
Vinul stã închis în sticle ce aduc aminte de vechile sticle de parfum şi, alãturi de cãrţile poştale ce reproduc etichetele, realizeazã un complex de o feminitate debordantã, cu un erotism copleşitor, crud şi tandru în acelaşi timp. Clipa surprinsã în fiecare dintre etichetele colecţiei este cea dintre corpul care promite şi cel care se dãruieşte, este momentul deciziei, al alegerii, este miimea de secundã în care totul este posibil, de la continuarea unui exerciţiu de admiraţie la preluarea brutalã în proprietate. O femeie descrisã de o femeie…

Sherpium Tãmâioasã Româneascã
Tease din strip-tease, aşa s-ar putea defini acest vin, în ciuda numelui de soi, moştenit din practicile religioase. Tease înseamnã a aţâţa fãrã a da, a promite, a arãta, dar a nu cãdea în excese. Similar, vinul promite sã fie o Tãmâioasã aşa cum s-au mai vãzut, care apeleazã la confortul psihic al (re)cunoaşterii, însã care, pânã la final, tot promite sã devinã clasicã, fãrã a ajunge vreodatã.
Un nas exploziv, cu toate componentele unei Tãmâioase clasice – flori albe, polen, un strop de tãmâie - însã dublate surprizãtor şi de parfumuri exotice de banane, rodii, mango, totul stropit cu un pic de praf de cremene.
Nu este însã o Tãmâioasã obişnuitã din punct de vedere al gustului, unde excesul comercial de zahãr a fost abandonat, vinul rãmânând într-o zonã unde zaharurile se fac simţite, fãrã a domina însã gustul, în care se întrepãtrund pere zemoase, cireşe albe, iarbã grasã şi un pic de petale de flori uscate.

Sherpium Cabernet Sauvignon Alb
O suprizã de proporţii, în ton cu ambivalenţele propuse de conceptul Sherpium: un Cabernet Sauvignon vinificat în alb. Un experiment care egaleazã în mister conceptul de la care a pornit, o altã inversiune din ciclul jocurilor interior / exterior, idee / formã, femeie-trup / femeie-tainã. 
Nuanţele de vin roşu existã, insesizabil aproape, învelite în arome de fân cald, proaspãt tãiat, de praf şi mãrãcini, frunze şi petale uscate, arome mai degrabã caracteristice pentru Petit Sauvignon şi Sauvigon Blanc. Ele devin mai pregnante în gust unde prunele albe şi cireşele de varã preiau controlul şi indicã, încã timid, cã este vorba de un vin care ar fi trebuit (sau ar fi putut) sã fie roşu. Postgustul lung şi proaspãt relaxeazã însã mintea tulburatã de cãutãri prin sertarele memoriei oenologice, iar cel ce ţine cupa uitã cã era intrigat, adormind între voalurile parfumate ale Sheherezadei.

Sherpium Merlot
Joaca dintre moliciunea abandonului şi cruzimea pe care o cere rolul de dominator – aici s-ar aşeza Merlot-ul Sherpium, un vin care pare contradictoriu şi nu este, apoi pare coerent, şi nu este. La fel ca o relaţie de lungã duratã, Merlot-ul este mai degrabã o sumã de conflicte rezolvate. Pare verde, dar are o evoluţie de vin matur. Când aproape eşti convins de maturitatea lui, sesizezi potenţialul de viaţã lungã şi decizi (din nou) cã este un vin tânãr. În fapt, este un copil precoce, care vrea sã spunã multe lucruri deodatã, drept pentru care explodeazã într-o cavalcadã de nuanţe şi expresii. Olfactiv, se concureazã cireşe roşii bine coapte, tomate şi nuanţe sângerii, gustativ ezitã între prune verzi, ciocolatã neagrã şi gem uscat de cãpşuni. Complexul este însã seducãtor, excelând cu un postgust prelung, condimentat şi puţin acid, semn cã abia dupã începutul lui 2011 poate fi vorba de maturitate. Sau, fiind sub un principiu feminin, poate chiar mai târziu, dupã alte principii decât cele care conduc logica naturalã.